Stiti de ce îmi place Islanda? Pentru ca acolo timpul / secunda / minutul e mai luuuung... si-atunci acolo as putea trai mai tihnit fiecare clipa. M-am saturat sa mai car cu mine toate cârligele si sforile cu care sa ancorez timpul asta nebun, partas la furtuna...
un video minunat :)
Miez de nuca
Aici este ceva între memoria mea externa si un instrument de lucru...greu de definit :D, dar cu o amprenta destul de personala.
Alte teritorii deschise comunicarii sunt: email-ul (manon at manon.ro), DA Bazar dSign la4jeliboane. Aici, se mai întâmpla cât sunt foarte ocupata sa mai retrag dreptul la comentarii. Nu sterg niciodata comentariile - doar le activez 'au ba.
a seconnnnd sound
Posted in: auz
... surle si trâmbite la spate
Posted in: auz
anuntând reintrarea în scena a reginei :D acestui teritoriu cumintel si curatel.
Si uite asa, în loc sa va scriu o poveste fantezista despre ceremonialul plin de culoare, fast, al reintrarii doamnei pe poarta blogumilului personal... fac o pirueta cu rasucire dubla mai mare de 360 de grade si ma proptesc in a povesti despre teritoriile din stapânirea mea. Da. M-am trezit regina peste 3 teritorii ce ridica probleme de psihologie la greu, mai frate. Numai 2 miscari am facut si te si miri ce minuni mi se arata :D.
Cel din stânga, musteste în prezente de o ambiguitate sexuala de te doare mintea. Fiind parte a unei lumi virtuale - artificiale, te întrebi desigur ce conteaza sexualitatea unuia sau altuia. Ei bine aparent nu. În realitate da. Totul i se trage acelui teritoriu de la libertatea cu care a fost harazit. Multe prezente ce se perinda în fata ochilor mei au acelasi tipar. Societatea îmi zice ca ar trebui sa nu le vorbesc. Sunt proscrisi. Eu om “straight”, cu valori foarte clar definite, idealista pentru ca altii din jur mi-au aratat ca pot sa cred în unele idealuri umane. Pentru ca, în cele din urma, cartile pe care le citesc îmi vorbesc pe limba mea*. Toti oamenii mari pe care îi maruntesc înainte de culcare (... printre ultimii Fellini într-un interviu rar, Saramago) vorbesc simplu, nesofisticat dar plin de esenta despre lucrurile cu adevarat importante. Si, întorcând privirea îi privesc pe acesti vizitatori faceless. Pot sa înteleg multe... sunt oameni respinsi de societate, marginalizati, loviti, huliti, neacceptati. Exact acest comportament al oamenilor(asa zis normali) i-a transformat / înrait / întarit... pregatiti oricând sa lupte pentru firimituri de drepturi care în fapt le apartin si lor. Sunt tot oameni în cele din urma. Ca un paradox, mintea lor e mai întreaga ca a altora, singuratatea si hartuirea umana dezvoltându-i mai frumos si pregatindu-i mai bine spre supravietuire. Ce tine de latura senzitiva însa – aici e dezastru. Îi simt ciuruiti sufleteste, mutilati si cenzurati pâna la dumnezeu si-napoi. Religia le-nchide usa in fata, oamenii îi ocolesc... am senzatia ca primesc tratamentul câinilor vagabonzi. Am ceva câini adunati de pe strada si pot sa spun ca toti, dar absolut toti au sechele serioase formate de la comportamentul asa zis "uman". Suntem o societate ce putem trasforma oameni în neoameni just like that, de cele mai multe ori gratuit.
Daca as fi în mijlocul blogosferei n-as putea nici macar sa schitez un gest sa ma exprim. As fi pusa la zid alaturi de ei, ca si cum ei ar fi "alta mâncare de peste". Ei bine, sunt cât se poate de impartiala, nu pot sa fiu atât de îngusta si sa judec oamenii din prisma orientarii lor sexuale tipice ori atipice(care din cele 5?!? de parca ar conta :D). Nu o voi face vreodata. Vorbesc cu toti care îmi vorbesc - egal si caut macar sa îi înteleg în masura în care pot. E o toleranta ce am mostenit-o de la taica-meu... si ma bucur :). Daca ar fi dupa mine as face un vaccin "toleranta" pe care l-as administra la scara mare. Si-apoi cum spuneam. Sunt frumosi. Eu îi privesc prin ce scriu sau expun. Nu-mi place cum societatea mâna în mâna cu religia clasifica împarte oamenii.
Deci în acest virtual te simti la teatru în aer liber! E un teatru ambulant, cabotinii tin locul actorilor mari. Si-apoi cum sa nu concluzionezi în vorbele lui Fellini (se referea la el desigur :D) - "sa fim seriosi: care celebritate nu e cabotina?" In acest punct chiar nu mai conteaza. Dar sa-i lasam pe ei cu ale lor, caci tot lucrurile ce-mi trec prin mâna ma fascineaza mai acatarii.
Dead-line-urile ma scot din aceste sali virtuale cu supe psihologice si-mi ocupa timpul, mintea cu lucruri reale, cu adevarat frumoase. Ambientez. Mobilesc :D.
Dar pâna una alta putina muzica de atmosfera cu noii mei iubiti
Si uite asa, în loc sa va scriu o poveste fantezista despre ceremonialul plin de culoare, fast, al reintrarii doamnei pe poarta blogumilului personal... fac o pirueta cu rasucire dubla mai mare de 360 de grade si ma proptesc in a povesti despre teritoriile din stapânirea mea. Da. M-am trezit regina peste 3 teritorii ce ridica probleme de psihologie la greu, mai frate. Numai 2 miscari am facut si te si miri ce minuni mi se arata :D.
Cel din stânga, musteste în prezente de o ambiguitate sexuala de te doare mintea. Fiind parte a unei lumi virtuale - artificiale, te întrebi desigur ce conteaza sexualitatea unuia sau altuia. Ei bine aparent nu. În realitate da. Totul i se trage acelui teritoriu de la libertatea cu care a fost harazit. Multe prezente ce se perinda în fata ochilor mei au acelasi tipar. Societatea îmi zice ca ar trebui sa nu le vorbesc. Sunt proscrisi. Eu om “straight”, cu valori foarte clar definite, idealista pentru ca altii din jur mi-au aratat ca pot sa cred în unele idealuri umane. Pentru ca, în cele din urma, cartile pe care le citesc îmi vorbesc pe limba mea*. Toti oamenii mari pe care îi maruntesc înainte de culcare (... printre ultimii Fellini într-un interviu rar, Saramago) vorbesc simplu, nesofisticat dar plin de esenta despre lucrurile cu adevarat importante. Si, întorcând privirea îi privesc pe acesti vizitatori faceless. Pot sa înteleg multe... sunt oameni respinsi de societate, marginalizati, loviti, huliti, neacceptati. Exact acest comportament al oamenilor(asa zis normali) i-a transformat / înrait / întarit... pregatiti oricând sa lupte pentru firimituri de drepturi care în fapt le apartin si lor. Sunt tot oameni în cele din urma. Ca un paradox, mintea lor e mai întreaga ca a altora, singuratatea si hartuirea umana dezvoltându-i mai frumos si pregatindu-i mai bine spre supravietuire. Ce tine de latura senzitiva însa – aici e dezastru. Îi simt ciuruiti sufleteste, mutilati si cenzurati pâna la dumnezeu si-napoi. Religia le-nchide usa in fata, oamenii îi ocolesc... am senzatia ca primesc tratamentul câinilor vagabonzi. Am ceva câini adunati de pe strada si pot sa spun ca toti, dar absolut toti au sechele serioase formate de la comportamentul asa zis "uman". Suntem o societate ce putem trasforma oameni în neoameni just like that, de cele mai multe ori gratuit.
Daca as fi în mijlocul blogosferei n-as putea nici macar sa schitez un gest sa ma exprim. As fi pusa la zid alaturi de ei, ca si cum ei ar fi "alta mâncare de peste". Ei bine, sunt cât se poate de impartiala, nu pot sa fiu atât de îngusta si sa judec oamenii din prisma orientarii lor sexuale tipice ori atipice(care din cele 5?!? de parca ar conta :D). Nu o voi face vreodata. Vorbesc cu toti care îmi vorbesc - egal si caut macar sa îi înteleg în masura în care pot. E o toleranta ce am mostenit-o de la taica-meu... si ma bucur :). Daca ar fi dupa mine as face un vaccin "toleranta" pe care l-as administra la scara mare. Si-apoi cum spuneam. Sunt frumosi. Eu îi privesc prin ce scriu sau expun. Nu-mi place cum societatea mâna în mâna cu religia clasifica împarte oamenii.
Deci în acest virtual te simti la teatru în aer liber! E un teatru ambulant, cabotinii tin locul actorilor mari. Si-apoi cum sa nu concluzionezi în vorbele lui Fellini (se referea la el desigur :D) - "sa fim seriosi: care celebritate nu e cabotina?" In acest punct chiar nu mai conteaza. Dar sa-i lasam pe ei cu ale lor, caci tot lucrurile ce-mi trec prin mâna ma fascineaza mai acatarii.
Dead-line-urile ma scot din aceste sali virtuale cu supe psihologice si-mi ocupa timpul, mintea cu lucruri reale, cu adevarat frumoase. Ambientez. Mobilesc :D.
Dar pâna una alta putina muzica de atmosfera cu noii mei iubiti
Amanda Palmer
Posted in: auz
A aparut o noua voce în cadrul muzical actual pe care o reti datorita modului dezinvolt cum se desfasoara în furou oriunde si oricând... datorita sprâncenelor inexistente, dar totusi tatuate sau creionate... (pare fi la moda sa renuntam si la aceasta urma de pilozitate :)). Ea coboara de undeva din lumea cabaretului, e usor trecuta (desi, nu o deranjeaza prea mult acest lucru) iar melodiile sale au niste texte ce nu pot trece neobservate deoarece sunt de atitudine si creaza o nota de contrast in peisajul monoton al muzicii existente.
Cine se îngrijeste de imaginea Amandei a reusit sa ofere o atmosfera, de la degradant-acceptat, incitant, shocant pe care odata ce ai privit-o nu o vei confunda. Albumul de poze editie limitata "Who killed Amanda Palmer" e o completare a albumului cu acelasi nume.
Mai jos m-am oprit la câteva din melodiile ultimului album. Enjoy.
Pentru a vedea mai mult din prezenta Amandei vezi Who killed Amanda Palmer si Blogul
I like Amanda...
Cine se îngrijeste de imaginea Amandei a reusit sa ofere o atmosfera, de la degradant-acceptat, incitant, shocant pe care odata ce ai privit-o nu o vei confunda. Albumul de poze editie limitata "Who killed Amanda Palmer" e o completare a albumului cu acelasi nume.
Mai jos m-am oprit la câteva din melodiile ultimului album. Enjoy.
Pentru a vedea mai mult din prezenta Amandei vezi Who killed Amanda Palmer si Blogul
I like Amanda...



