manon.ro

De vreo luna, privesc si cântaresc cu mare atentie desenele dintr-o carte ce mi-am cumparat-o înainte de plecarea în Egipt si, pe care, de-atunci, o port cu mine peste tot. Groasa de vreo 4 - 5 cm e plina ochi de schite (desene). Toata cartea vorbeste prin desene. Are mai multe personaje: el, ea, si câteva animale simbol (paunul, capra, pisica).

Cu o prefata nu foarte pe placul meu... te întorci invariabil la desene sa le descosi de unul singur. Ma fascineaza întregul ei continut si am sa postez câteva scanari din carte, (celor care apreciaza acest gen, poate o mai gasiti la "Carturesti", a mea fiind deja un ultim exemplar, chinuit la coperta înca de la cumparare - a fost tiparita în doar 1000 ex.)

De unde sa încep?... hai sa încep cu o mica întâmplare. Era acum 6-7 ani. Fata unei mari meseriase in pregatirea filmelor tipografice*(vezi nota subsol), venise la Cluj la Institutul de Arta. Era în anul întâi si pentru ca o vedeam destul de pierduta, fara prieteni (înca), prea noua, am zis ca-mi aloc putin din timpul meu sa o mai vad, sa mai povestim. Ea sa-mi spuna despre lumea ei, cu scoala, colegi etc., iar eu de-ale mele foarte concrete. Tocmai ce sfârsise anul întâi si aveau ca si tema la grafica – elogiu unui artist. In fapt, era o tema destul de tricky, deoarece nu aveai voie sa copiezi stilul unui artist pentru a vorbi despre el ci sa aduci în fata un artist trecându-l prin filtrul personal – iar cel ce privea trebuia sa recunosca paralela dintr-o privire. Temele facute nu prea potriveau - vedeam Paul Klee în clar, Gustav Klimt mi-aduc aminte, Ingres… doar câtiva reusisera sa induca idea, nu sa o copieze. Grea tema. E usor sa privesti si sa critici stand pe scaunul spectatorului, dar trebuie sa recunosc ca m-a pus pe gânduri acel subiect si nu l-am uitat.

Cartea mea se deschide exact cu o astfel de tema. Desene Holbeiniene.
Priviti ce fain si totusi, personal, a facut directionarea întracolo. Il recunosti pe Holbein prin stil (suprafete curate, portrete intr-un anumit fel incadrate, modul cum tine mâinile etc), desi nu e el :)


Schitele lui au ancorari în viata de la tara (capra, paunul, pisica devenind simboluri puternice), peste care, a transpus mai apoi, trairi sau / si secvente de viata. Femeia, iubirea, nasterea, botezul... uneori chiar aspecte de zi cu zi. Prefata clarifica existenta unor capitole ca fiind ilustratii la o carte, al carei autor este Stefan Agopian. Daca de obicei illustratiile unei carti urmaresc fidel continutul cartii... mi se pare clar, ca artistul nostru a depasit cadrul strict al acestei expuneri, combinându-le cu simbolistica personala. Omul acesta s-a reprezentat pe sine, sau s-a regasit cu totul in paginile cartii. (desigur ca acum se cere sa gasesc si cartea scriitorului pentru a avea imaginea unui întreg). 

Din desenele mai vechi, realizezi ca tot ce tine de radacinile fiintei lui, pare bine înfipt în pamânt, cu baza dreapta, solida - liniile sunt perfect verticale sau orizontale. Il vezi - El cu Pasarea, sau cu Pisica, cu Capra... cele 3 elemente ce unifica practic întreaga opera.



Orice capitol este o entitate, definit cronologic, iar temele sunt dezvoltate gradual. În momentul când apare personajul feminin, echilibrul ce-l vedeti în poza de mai sus dispare. Totul devine fluid - el, ea, sunt într-o imponderabilitate (ca într-un vis) simti prezenta suplimentara a spiritului... întâmplarile sunt povestite astfel încât tu, sa aluneci usor în imaginea irealului.

Uneori, am avut senzatia ca încearca sa ne arate lumea vazuta prin ochii lui si ai ei simultan... si astfel, esti partas la o lume dubla, pe aceeasi foaie alba de hârtie. De fapt, e o mare fantezie la mijloc care te cucereste. Acolo unde mai scapa vorbe... ramâi masca, deoarece la cât de frumoase sunt imaginile, cuvintele sunt uneori îngrozitor de pamântene (cu un limbaj de jos... simplu, dar cenzurat la TV :D), alteori de o mare religiozitate, iar simbolurile tip peste, pasare, câine capata alte interpretari. Poti sta mult si bine furat de aceasta lume.

Si uite asa... acest artist, a devenit unul din favoritii mei. Era normal sa-i gasesc un loc pe acest site personal. Flipping Book-ul cu imagini am sa-l las o perioada activ. (Pentru vizionare trebuie dat click pe colturi... galeria fiind sub forma de carte :))

------------------------------------------------------------------------------------------------
* Femeie alaturi de care am patruns eu în tainele unei laturi tangentiale cu meseria mea… hããã hãããã de pe vremea când se faceau minuni în camera de montaj… nu ca acum, când sunt tipografii unde nici nu mai e cazul de filme sau placi etc.