am scapat ieri în virtual, o opinie personala legata de folosirea limbii, uitând printre altele, ca temele care ma intereseaza pe mine nu intereseaza pe altii.
Textul de mai jos era pe marginea unei tematici dragute de joaca în cuvinte, la care, inevitabil atinsesem si ceva cuvinte de ordin XXX. Din experienta personala stiu ca daca folosesti fraze de genul "ma simt beata de cap" sau "ma misc ca drogata" oamenii automat te vor include la categoria "betiva notorie" sau se intreaba daca nu cumva esti în sevraj :D. Daca folosesti cuvântul "a fuma" - tine-te bine caci tigarile ti le-au lipit pe frunte fara nici o întrebare suplimentara* :)... În asemenea context nu-i de discutat ce pot judece când folosesti cuvintele din dictionar - cele din categorie XXX :D. Când colo lucrurile trebuiesc privite muuuult mai relaxat...
------------------------------------------------------------------------
... eu om poznas, încurc siteurile, lumile, teritoriile. Anul trecut ma trezisem printre filozofi anul asta între oameni de carte. (D)Mnezau stie, eu nici una nici alta, doar spirit liber. Nu ma vad facând multi purici nicaieri, ca nu voi sa ma leg în acest fel. Tin la libertatea mea.
Pe bloguri am sesizat o oarecare jena si ocolire a cuvintelor XXX – de cele mai multe ori justificata, alteori de fatada. Imi imaginez pentru cei cu educatie stricta cum concuvintajul nostru chiar la acest nivel de joaca a stârnit posibile îngrijorari în anumite puncte:lol:, asa ca doream sa explicitez cum trebuie privita libertatea în vorbire pentru ca sunt nuante de interpretare! Si o sa încep de la experiente reale, ca asa-mi sta bine, nu :). Cartile si realitatea trebuie sa se întrepatrunda la un moment dat.
Eram pice rau si ma miscam printre oameni de toate soiurule, pusi (asa) la un loc: mari, mici, slabi, grasi, învatati, neînvatati, tarani si domni deopotriva. In putine locuri pe lumea ai parte de o astfel de coloratura (o barca a lui Noe versiunea umana;)), si nu asa, un ceas- doua sa-i vezi, ci sa locuiesti intre ei zile, ani, zeci de ani. Vorbesc de un loc unde nu mai conteaza ce-ai facut în viata sau vei face. Unde trecutul si viitorul sunt inutile, doar prezentul are importanta. E un loc, unde toti sunt (re)adusi la un singur nivel – cel pur uman.
Maica-mea era asitenta si se misca printre ei vorbindu-le. Tin sa spun ca prinsesem istoria de la începuturi. Am vazut primul ei rateu de limba :). Venise matusa cu naframa cu pui si maica-mea i-a dat borcanul in mâna si i-a zis:
- Aici îmi aduci scaunul. Te duci la toaleta si mi-aduci scaunul. Iar în astalalt îmi aduci urina. Ai înteles?
Baba dadea din cap instinctiv, dar sprâncenele împreunate bine semn al unei supraconcentrari, chit ca nu se lega o boaba :D. Si s-a dus la baie si a venit cu borcanasele (pauza) goale zicând ca nu era nici un scaun la toaleta :D :D :D – cât despre urina – uitase cuvântul cu totul. Era neologism pentru ea:D (glumesc desigur). A venit profesorul, un tip mare chel, cu o voce de bariton, a privit-o pe maica-mea si aplecându-se spre babuta i-a zis tare si raspicat:
- Maica te duci la WC, uite acolo usa (si arata cu degetul aratator), da?!?! si te XXX în borcan si aici te XXX. Si le aduci încoa, ai priceput?
La care baba
- Iooooi, asta era? Dar am facut deja când m-o trimes prima data. Amu ce fac?
LOL
Si uite asa arata prima lectie de viata. Cât era el de profesor de spital, nu era nimic înjositor in a vorbi pe limba omului. Il scana cu o ocheada, daca avea de-a face cu om simplu vorba lui era pe masura, daca arata mai “cizelat” într-o clipa vocabular prindea si alte accente. Iar la maica-mea când s-a intors – era tânara, frumoasa, înca nestiutoare :) - i-a explicat ca un om cu mintea sloboda trebuie sa nu-i fie rusine sa se coboare la nivelul de jos niciodata, pentru ca a sta cocotat doar într-un limbaj elevat (depinde si de situatie) arata o marginire nicidecum nemarginire în gândire.
Apoi LadyJA a descoperit cu satisfactie romanele lui Dickens unde erau croite caracterele pâna în cel mai mic detaliu. Doar nu se facea sa dai viata unui hot, betiv ordinar, vorbind ca un filozof sau filfizon de biblioteca… Desigur e un talent fantastic sa poti contura si pune vorbe un anume caracter… Si o carte are nu un personaj ci zeci de personaje la care daca reusesti sa le dai viata esti MARE. (am extras aici o mica sectiune din Dickens - Colinda de Craciun - una din lecturile in care mi-am inodat neuronii la ora de Engleza. Tin sa spun ca e fenomenal acest sriitor)
Mai apoi a venit Shakespeare învaluitor în vorba, diferit de altii, melodios încântator… si pe urma restul pâna la anvangardisti, surealisti si ce-or mai fi, inclusiv dezintegratori de firescuri si naturaleturi :D. Zilele trecute citeam pâna sa adorm unul de suna astfel:
“Sub numele care apare mereu, în cele mai neasteptate locuri, se ascunde un soarece plapând care toarce si miauna ca o pisica pentru ca asa crede el ca si-ar obnubila scîndurica, încercând sa preîntâmpine astfel catrastofala transformare a unui purice în privighetoare, lucru care avea sa se petreaca totusi exact peste 3 luni, în momentul când prichindelul s-a hotarât sa lase zeama din farfuriile adânci si sa nu se mai atinga niciodata de oasele moi ale iluziilor prea târziu vertebrate. etc”
Poveste din care dupa ce închid cartea nu pot sa-ti (re)povestesc nimic pentru ca nu retin nimic si ma culc buimac-nedumerita :D trezindu-ma aliniat-descumpanita.
Asta e scrisul si limba. Loc pentru tot si toate :).
-----------------------------------------------------------------------------
* trebuie sa specific ca nu beau si nu fumez. Interesant nu-i asa? ;)... mai pot sa adaug ca nu vorbesc vulgar si nici taraneste în viata de zi cu zi... dar ma preocupa întradevar "limba" - ca si forma de comunicare. Ma preocupa si cuvintele sau transpunerea lor în simboluri. Nu e nevoie sa fiu om de litere pentru a-mi pune probremele aferente. Uneori analizându-le descopar lucruri foarte interesante. :)
Tematica limbii sau comunicarii nu este noua pe acest site. Gasim prin fustele site-ului subiecte adiacente peste tot, dar ma voi rezuma la citeva: aici, aici, sau aici
7
8
