Azi ne vom ocupa de hairstyle, dezvoltând mini filozofii de fir a par. De la început trebuie sa specific; nu-mi doresc sa despic firul în patru. N-am probleme cu grosimea lui :D.
dar, recunosc…
mi-ar placea într-o buna dimineata, când ma trezesc, sa am parul ca iarba crescuta în smocuri dese, cu câteva fire excentric razlete, precum niste antene flexibile... pe care sa se aseze libelulele.
arareori…
în zile ploioase, stând ghemuita sub lumina gri-difuza a norilor, mi-ar placea ca toti stropii de ploaie sa se prelinga în fire lungi, apoase, lucios sticloase. Când îl atingi, mii de cercuri concentrice sa sparga întreaga reflexie a lumii.
în momentele de deruta...
se cere par de piatra stâncoasa, lung si greu, crestat în crevase, sa ma tintuiasca locului ca si coloanele de casa :D
alteori pe sunete (a)dormitor cântate...
câtiva mesteri în ale tzeserii, i-as angaja sa-mi împleteasca suvite din fire de paianjen îndesite în cosite interminabil de lungi... fir tors, din care sa-mi croiesc patul, pernele, sertarele cartilor... într-un univers superb paros :D
iar pentru momentele de petrecere...
l-as înfasura pe coaja de nuca, când i-as da drumul sa-mi fie usor si aerat ca si puful de gâsca.
-----------------
Si-acum revenind pe pamânt, ne vom clati privirile cu un maestru, Lasse Pedersen, în arta hairstyling-ului... 
