Am sa pornesc incursiunea asocierii urâtului-frumosului si inversul povestind o mini întâmplare. Era undeva azi vara. Obisnuiesc sa manânc la niste chinezi, iar fidelitatea prezentei mele a dus la aparitia unei "prietenii" cu domnita care ma serveste. Pe numele ei Marcela. În una din zile, o gasesc stând la o masa în fata unui ziar si când ma zareste îmi zice:
- Ce frumos e Chivu!
Cel putin eu asta întelesesem. Trec pe lânga masa unde statea si întrocându-ma zic:
- Multi îl considera frumos. Pe mine însa, ma lasa rece. Nici macar faptul ca e scorpion nu-l salveaza.
- Cum?!? N-ar trebui sa fie asa! La câte rele face.
... ceva nu se lega între fraze...era o piedica de logica undeva, asa ca m-am apropiat de masa si am privit peste umarul ei articolul. In ziar era un desen color al celulei HIV, ce-l stiam de ani buni - desen Chris Purcell - unul din rasfatatii concursurilor de Corel. Aha, deci nu Chivu, ci HIV-ul.
CORECT.
Nedumerirea ei provenea dintr-o întrebare simpla: cum poate arata frumos ceva ce face "damage-uri" asa mari? O greseala scapata / alimentata, în educatia noastra. Cel care produce rau nu poate fi decât: urât, hidos, scârbos, grotesc*... starea de frumos (estetic) atasata urâtului este interzisa. Realitatea însa, curios... o contrazice si... ce poate fi mai periculos decât un "urât" aspectos? Sa nu uitam, ciupercile rosii cu buline albe, ridicate la rang de simbol "al tagmei" - pe cât de frumoase pe atât de otravitoare :). Categoric nu suntem pregatiti pentru asa ceva.
Paradoxul nu se opreste aici. Nici inversul problemei nu e luat în considerare cu adevarat. Traim în clisee si orice schimbare de unghi ne da peste cap. Astfel ca atunci când apare unul (gen Koen Demuynck) si-ti pune în fata ochilor o astfel de imagine (vezi cea de mai jos) - cu siguranta o vei privi cu suspiciune. Poate altii, nu eu :D.
Sub aceasta imagine scria ceva de genul - muzica clasica, în interpretarea unica a... Pe mine m-a convins, si as fi cumparat instant CD-ul :D
Intrebare: Câte lovituri ati primit de la toate frumusetile înconjuratoare, de-a lungul vietii?
Eu sunt ciuruita. LOL Daca am purta la vedere nu doar cicatricile fizice reale de la fracturi, taieturi etc... am arata în sfârsit unicitatea noastra. Loviturile "urâtului" se cicatrizeaza... cele ale frumosului însa... ramân deschise...
Si acum ca am clarificat frumusetea urâtului e timpul sa privim cu alti ochi urmatorul film:
* Ca si o curiozitate: pentru a desemna urâtul avem la îndemâna mult mai multe instrumente de exprimare in DEX. De ce oare?
